Conventia Europeana de la Strasbourg

Conventia Europeana pentru protectia animalelor de companie de la Strasbourg – 1987

 

Conventia Europeana pentru protectia animalelor de companie a fost semnata in 1987 si a intrat in vigoare pe 1 mai 1992. Romania a semnat conventia in 23 iunie 2003, a ratificat-o in 6 august 2004. Intrarea in vigoare dateaza din 1 martie 2005.

PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei care semneaza aceasta conventie:

Luand in considerare ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai buna coeziune intre membrii sai;

Recunoscand ca omul are o obligatie morala de a respecta toate creaturile vii si tinand cont ca exista o legatura speciala intre om si animalele de companie;

Luand in considerare importanta animalelor de companie care, prin contributia lor la calitatea vietii, reprezinta o valoare pentru societate;

Luand in considerare dificultatile ce pot aparea din cauza marii varietati de specii care sunt detinute de catre om ca animale de casa;

Luand in considerare riscurile inerente, datorate suprapopularii cu animale, pentru igiena, sanatatea si siguranta omului si a altor animale;

Luand in considerare ca detinerea specimenelor din fauna salbatica pe post de de animale de companie nu ar trebui sa fie incurajata;

Constienti de diferitele conditii care guverneaza achizitionarea, detinerea, inmultirea in scop comercial sau necomercial, instrainarea sau comertul cu animale de companie;

Constienti de faptul ca animalele de companie nu sunt intotdeauna detinute in conditii optime pentru a promova sanatatea si bunastarea acestora;

Observand ca atitudinile in privinta animalelor de companie variaza considerabil, uneori datorita lipsei de cunostinte si de intelegere;

Luand in considerare faptul ca un scop nu doar de dorit, dar si realizabil, este stabilirea unei atitudini si a unei practici de baza, comuna si standardizata;

Au cazut de acord dupa cum urmeaza:

Capitolul I – Dispozitii generale
Articolul 1 – Definitii
(1) Prin animal de companie intelegem orice animal detinut de catre om sau destinat spre a fi detinut in special in si pe langa casa, pentru amuzamentul personal sau companie.
(2) Prin comert cu animale de companie intelegemtoate tranzactiile practicate in mod regulat, in cantitati substantiale, cu scopul de a obtine profit si care implica transferul proprietatii asupra animalelor implicate.
(3) Prin cresterea si pastrarea comerciala a animalelor de companie intelegem cresterea si pastrarea practicate in principal in scop comercial si in cantitati substantiale.
(4) Prin adapost pentru animale intelegem o asezarenon-profit, in care animalele de companie pot fi detinute in numar mare. In cazul in care legislatia nationala si/sau masurile administrative o permit, o astfel de locatie poate accepta sa adaposteasca animale fara stapan.
(5) Prin animal fara stapan intelegem orice animal de companie care fie nu are adapost, fie se gaseste in afara zonei aflate in proprietatea stapanului sau detinatorului sau si care nu este sub controlul sau supravegherea directa a niciunui proprietar sau detinator.
(6) Intelegem prin autoritate competenta autoritatea desemnata de catre statul membru al Consiliului Europei (n.t. care semneaza Conventia).

Articolul 2 – Destinatie si implementare
(1) Fiecare Parte se angajeaza sa ia masurile necesare pentru a pune in aplicare dispozitiile acestei conventii in ceea ce priveste:
a) animalele de companie detinute de catre o persoana fizica sau juridica, pe orice proprietate sau in orice locatie, care sunt destinate comercializarii sau cresterii si pastrarii in scop comercial a acestora, precum si cele aflate in adaposturile pentru animale;
b) daca este cazul, animalele fara stapan.
(2) Nicio dispozitie a acestei conventii nu poate afecta implementarea celorlalte prevederi legate de protectia animalelor sau de conservareaspeciilor salbatice aflate in pericol de disparitie.
(3) Nicio dispozitie a prezentei conventii nu afecteaza posibilitatea Partilor de a adopta masuri si mai stricte pentru protectia animalelor de companie sau de a aplica prevederilor prezentei Conventii pentru categoriile de animale care nu au fost in mod expres mentionate in acest document.

Capitolul II – Principii de detinere a animalelor de companie
Articolul 3 – Principii de baza pentru bunastarea animalelor
(1) Nimeni nu trebuie sa cauzeze inutil durere, suferinte fizice sau psihice unui animal de companie.
(2) Nimeni nu trebuie sa abandoneze un animal de companie.

Articolul 4 – Detinerea
(1) Orice persoana care detine un animal de companie sau care are in grija un animal de companie trebuie sa fie responsabil de sanatatea si bunastarea acestuia.
(2) Orice persoana care detine sau are in grija un animal de companie trebuie sa-i asigure conditii, ingrijiri si atentie tinand cont de nevoile etologice ale animalului in functie de specie si rasa, si in special trebuie sa:
a) ii asigure hrana potrivita si apa, in cantitate suficienta;
b) sa ii asigure posibilitatea de miscare adecvata;
c) sa ia toate masurile necesare pentru a impiedica situatia in care animalele ar putea deveni libere.
(3) Un animal nu va fi detinut ca animal de companie daca:
a) conditiile enumerate in alineatul (2) de mai sus nu sunt indeplinite; sau
b) conditiile sunt indeplinite, dar in ciuda acestuii fapt, animalul nu se poate adapta captivitatii.

Articolul 5 – Reproductia
Orice persoana care selectioneaza un animal de companie pentru reproductie este responsabil sa aiba in vedere caracteristicile anatomice, fiziologice si comportamentale care ar putea constitui riscuri pentru sanatatea si bunastarea descendentilor sau a femelei-mama.

Articolul 6 – Limita de varsta pentru achizitionare
Nici un animal de companie nu poate sa fie vandut persoanelor sub 16 ani fara consimtamantul expres al parintilor sau al altor persoane care exercita responsabilitati parentale (tutori).

Articolul 7 – Dresajul
Niciun animal de companie nu trebuie sa fie dresat prin metode care i-ar putea prejudicia sanatatea sau bunastarea si, in special, un animal nu trebuie fortat sa isi depaseasca capacitatile si forta fizica naturale ori prin utilizarea de mijloace artificiale care provoaca raniri sau suferinta, teama ori dureri inutile.

Articolul 8 – Comercializarea, cresterea si detinerea in scop comercial, adaposturile pentru animale
(1) Orice persoana care, la momentul intrarii in vigoare a Conventiei, creste sau detine animale de companie in scop comercial sau care administreaza un adapost pentru animale trebuie sa faca o declaratie cu privire la activitatile sale autoritatilor competente intr-un interval stabilit de fiecare Parte. Orice persoana care intentioneaza sa inceapa una dintre aceste activitati trebuie sa isi declare intentia autoritatii competente.
(2) In declaratie trebuie sa mentioneze:
a) speciile animalelor de companie care sunt sau vor fi implicate;
b) persoana responsabila si cunostintele sale;
c) descrierea dotarilor si echipamentelor care sunt sau vor fi utilizate.
(3) Activitatile mentionate mai sus pot fi exercitate numai daca:
a) persoana responsabila poseda cunostintele si aptitudinile necesare exercitarii activitatii respective, fie in urma pregatirii profesionale in domeniu, fie avandexperienta suficienta cu animalele de companie; si
b) daca dotarile si echipamentele utilizate pentru activitate se supun cerintelor mentionate in Articolul 4.
(4) Autoritatile competente trebuie sa determine, in baza declaratiilor facute conform cu prevederile alineatului (1) daca conditiile stipulate in alineatul (3) sunt sau nu indeplinite.
Daca nu sunt indeplinite in mod adecvat, autoritatile competente vor recomanda masuri si, daca este considerat necesar pentru binele animalelor, va interzice inceperea sau continuarea activitatii.
(5) Autoritatile competente trebuie, in conformitate cu legislatia nationala, sa supravegheze indeplinirea sau nu a acestor conditii.

Articolul 9 – Publicitate, spectacole, expozitii, competitii si evenimente similare
(1) Animalele de companie nu vor fi utilizate pentru publicitate, spectacole, expozitii, competitii sau evenimente similare, decat daca:
a) organizatorul a creat conditiile corespunzatoare pentru ca animalele sa fie tratate conform cu cerintele prevazute la Articolul 4 alineatul (2), si daca
b) sanatatea si bunastarea animalelor nu sunt puse in pericol.
(2) Unui animal de companie nu trebuie sa i se administreze nici un tratament, nici o substanta si asupra lui nu trebuie folosit niciun fel de aparat in scopul cresterii sau diminuarii nivelului natural al performantelor sale:
a) in timpul competitiilor sau
b) in orice alta ocazie, daca acestea ar pune in pericol sanatatea si bunastarea animalului.

Articolul 10 – Interventii chirurgicale
(1) Interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal de companie sau altor scopuri necurative vor fi interzise si, in special:
a) codotomia;
b) cuparea urechilor;
c) sectionarea corzilor vocale;
d) ablatia ghearelor si dintilor.
(2) Exceptii de la aceste interdictii vor fi permise numai daca:
a) un medic veterinar considera interventia noncurativa necesara fie din motive medical-veterinare, fie in interesul unui animal anume;
b) pentru a impiedica reproductia.
(3) a) Interventiile in cursul carora animalul va suferi sau risca sa sufere dureri severe vor fi efectuate numai sub anestezie si numai de catre un medic veterinar sau sub supravegherea unui medic veterinar.
b) Interventiile pentru care anestezia nu este necesara pot fi efectuate de catre o persoana competenta, in conformitate cu legislatia nationala.

Articolul 11 – Sacrificarea
(1) Numai un medic veterinar sau o alta persoana competenta poate sa sacrifice un animal de companie, cu exceptia cazurilor de urgenta cand trebuie sa se puna capat suferintelor unui animal si cand asistenta veterinara sau a altei persoane competente nu poate fi obtinuta rapid, sau in alte cazuri de urgenta prevazute de legislatia nationala. Orice sacrificare trebuie sa se faca cu minimum de suferinta fizica si psihica, tinand cont de circumstante.
Metoda aleasa, cu exceptia cazurilor de urgenta, trebuie:
a) fie sa provoace o imediata stare de inconstienta, urmata de moarte sau
b) sa inceapa prin anestezierea generala profunda, urmata de un procedeu care va cauza moartea cu certitudine.
Persoana responsabila cu sacrificarea trebuie sa se asigure ca animalul este mort inainte ca trupul acestuia sa fie utilizat/incinerat/ingropat etc.
(2) Urmatoarele metode de sacrificare vor fi interzise:
a) inecul si alte metode de asfixie, daca ele nu produc efectele mentionate in alineatul (1) litera b);
b) utilizarea oricaror substante sau medicamente otravitoare ale caror dozaj si aplicare nu pot fi controlate in asa fel incat sa se obtina efectele mentionate in alineatul (1);
c) electrocutarea, cu exceptia cazurilor in care este precedata de pierderea imediata a constientei.

Capitolul III – Masuri suplimentare cu privire la animalele fara stapan
Articolul 12 – Reducerea numarului de animale fara stapan
Atunci cand o Parte considera ca numarul de animale fara stapan constituie o problema, va lua masurile legislative si/sau administrative necesare pentru reducerea numarului acestora prin metode care nu cauzeaza dureri, suferinte sau stress care ar putea fi evitate.
a) Astfel de masuri vor indeplini urmatoarele conditii:
(i) daca astfel de animale trebuie sa fie capturate, aceasta trebuie sa se faca in functie de natura animalului, producand minimum de suferinte fizice si psihice;
(ii) daca animalele capturate sunt adapostite sau sacrificate, aceasta trebuie sa se faca in conformitate cu principiile prezentei conventii.
b) Partile se obliga sa respecte:
(i) procedarea la identificarea permanenta a cainilor si pisicilor prin mijloace corespunzatoare care sa nu produca dureri, suferinte sau stress decat usoare sau temporare, cum ar fi tatuarea insotita de inregistrarea numarului impreuna cu numele si adresele proprietarilor;
(ii) reducerea reproductiei neplanificate a cainilor si pisicilor si promovarea sterilizarii acestora;
(iii) incurajarea persoanelor care gasesc caini sau o pisici fara stapan sa semnaleze acest lucru autoritatii competente.

Articolul 13 – Exceptii cu privire la capturare, detinere si sacrificare
Exceptii la principiile stabilite in prezenta conventie cu privire la la capturarea, detinerea si sacrificarea animalelor fara stapan pot exista numai daca sunt inevitabile, in cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor.

Capitolul IV – Informare si educare

 

Articolul 14 – Programe de informare si educare
Partile se angajeaza sa incurajeze dezvoltarea programelor de informare si de educare pentru a promova constientizarea si cunoasterea dispozitiilor si principiilor prezentei conventii in randul organizatiilor si persoanelor fizice implicate in: detinerea, cresterea, dresajul, comertul si adapostirea animalelor de companie. In aceste programe atentia trebuie atrasa in special asupra urmatoarelor subiecte:
a) necesitatea ca dresajul animalelor de companie in scop comercial sau pentru competitii sa se efectueze de catre persoane avand cunostintele si competentele corespunzatoare;
b) necesitatea de a descuraja:
(i) oferirea drept cadou a animalelor de companie persoanelor cu varsta de pana la 16 ani fara consimtamantul expres al parintilor lor sau al altor persoane care exercita responsabilitati parentale;
(ii) oferirea animalelor de companie ca premii, recompense sau bonusuri;
(iii) inmultirea neplanificata a animalelor de companie;
c) posibilele consecinte negative pentru sanatatea si bunastarea animalelor salbatice, in cazul achizitionarii sau introducerii lor ca animale de companie;
d) riscurile presupuse de achizitionarea iresponsabila a animalelor de companie, fapt care duce la cresterea numarului animalelor nedorite si abandonate.

Capitolul V – Consultari multilaterale
Articolul 15 – Consultari multilaterale
(1) Partile vor participa, intr-un interval de 5 ani de la intrarea in vigoare a prezentei conventii si la fiecare 5 ani si de fiecare data cand majoritatea reprezentantilor Partilor o cere, la consultari multilaterale in cadrul Consiliului Europei, pentru a examina aplicarea prezentei conventii si a oportunitatii revizuirii acesteia sau a dezvoltarii oricareia dintre dispozitiile sale. Aceste consultari vor avea loc in cursul reuniunilor convocate de catre secretarul general al Consiliului Europei.
(2) Orice Parte are dreptul sa desemneze un reprezentant care sa participe la aceste consultari. Orice stat membru al Consiliului Europei care nu este parte a prezentei conventii are dreptul sa fie reprezentat la aceste consultari de catre un observator.
(3) Dupa fiecare consultare, Partile supun Comitetului de Ministri al Consiliului Europei un raport asupra consultarii si functionarii prezentei conventii, incluzand, daca acestea considera necesar, propuneri vizand amendarea articolelor 15-23 din prezenta conventie.
(4) Sub rezerva prevederilor prezentei conventii, Partile stabilesc regulile de procedura pentru desfasurarea consultarilor.

Capitolul VI – Amendamente
Articolul 16 – Amendamente
(1) Orice amendament la articolele 1-14, propus de una dintre Parti sau de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei, va fi comunicat secretarului general al Consiliului Europei si transmis de catre acesta statelor membre ale Consiliului Europei, fiecarei Parti, si fiecarui stat invitat sa adere la conventie, conform dispozitiilor articolului 19.
(2) Orice amendament propus in conformitate cu prevederile alineatului (1) este examinat in cadrul unei consultari multilaterale, in nu mai putin de doua luni de la data transmiterii sale de catre secretarul general al Consiliului Europei, examinare in care acest amendament poate fi adoptat cu o majoritate de doua treimi din numarul Partilor. Textul adoptat va fi transmis Partilor.
(3) La 12 luni dupa adoptarea sa in urma consultarilor multilaterale orice amendament intra in vigoare, in afara cazului in care una dintre Parti a exprimat obiectii.

Capitolul VII – Dispozitii finale
Articolul 17 – Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea
Prezenta conventie este deschisa semnarii de catre statele membre ale Consiliului Europei. Este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 18 – Intrarea in vigoare
(1) Prezenta conventie va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data la care patru state membre ale Consiliului Europei si-au exprimat consimtamantul de a se supune acesteia conform dispozitiilor articolului 17.
(2) Pentru orice stat membru al Consiliului Europei, care isi va exprima ulterior consimtamantul de a se supune prezentei conventii, ea va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

Articolul 19 – Aderarea statelor nemembre
(1) Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la aceasta, printr-o decizie luata de majoritatea prevazuta la articolul 20 litera d) din statutul Consiliului Europei si de votul unanim al reprezentantilor statelor contractante cu drept de reprezentare in Comitetul de Ministri.
(2) Pentru orice stat in curs de aderare prezenta conventie va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data de depunere a instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 20 – Clauza teritoriala
(1) Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, sa precizeze teritoriul sau teritoriile in care se va aplica prezenta conventie.
(2) Orice Parte poate, in orice moment ulterior, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei sa extinda aplicarea prezentei conventii la orice alt teritoriu desemnat in declaratie. In teritoriul respectiv conventia va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data primirii declaratiei de catre secretarul general al Consiliului Europei.
(3) Orice declaratie facuta in virtutea alineatelor precedente (1) si (2) cu privire la un teritoriu va putea fi retrasa prin notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data primirii notificarii de catre secretarul general.

Articolul 21 – Rezerve
(1) Orice stat poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sa formuleze una sau mai multe rezerve cu referire la articolul 6 si la articolul 10 alineatul (1) litera a). Nicio alta rezerva nu poate fi prezentata.
(2) Orice Parte care a formulat o rezerva in virtutea alineatului (1) de mai sus o poate retrage in totalitate sau partial printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va intra in vigoare la data primirii notificarii de catre secretarul general.
(3) Partea care a formulat o rezerva in cadrul unei dispozitii a prezentei conventii nu poate cere aplicarea acestei dispozitii de catre o alta Parte; cu toate acestea, poate, daca rezerva este partiala sau conditionata, sa ceara aplicarea acestei dispozitii in masura in care ea insasi a acceptat-o.

Articolul 22 – Denuntarea
(1) Orice Parte poate, in orice moment, sa denunte prezenta conventie printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei.
(2) Denuntarea va intra in vigoare in prima zi a lunii care urmeaza expirarii unei perioade de 6 luni dupa data primirii notificarii de catre secretarul general.

Articolul 23 – Notificari
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei si oricarui stat ce a aderat la prezenta conventie sau a fost invitat sa o faca:
a) orice semnatura;
b) depunerea oricarui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c) toate datele de intrare in vigoare a prezentei conventii in conformitate cu articolele 18, 19, 20;
d) orice alt act, notificare sau comunicare cu privire la prezenta conventie.

Drept care, subsemnatii, autorizati in acest scop, am semnat prezenta conventie.

Intocmita la Strasbourg la 13 noiembrie 1987, in franceza si engleza, ambele texte fiind in mod egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecarui stat membru al Consiliului Europei si fiecarui stat invitat sa adere la prezenta conventie.

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: